Simfonia sufletului calator

Nu este deloc un cumul de nuvele, ci este un sinoptic al principiilor fundamentale ce constituie temelia visului scriitoricesc al Dorei Alina Romanescu si a vietii insasi a scriitoarei. Titlul volumului ne duce cu gandul la o compozitie ampla, cu elemente consonante al caror ansamblu armonios concura la producerea efectului de VIATA: cu bune, cu rele, cu suferinta multa si bucurie intrezarita abia, cu infrangeri si biruinte cotidiene, iar dirijor este SUFLETUL calator pe drumul destinului.
Multe dintre nuvelele volumului sunt autobiografice, scriitoarea permitand cititorului sa patrunda cele mai adanci cotloane ale amintirilor domniei sale, sa traiasca alaturi, retraind in poveste durerile unei copilarii chinuite si invingatoare, amintirile frumoase din tinerete care sunt temelia sufletului, sa cunoasca momente traite ce pun in prim plan principii de viata, unele ignorate chiar de contemporani sau, poate, considerate apartinand unei lumi de mult apuse; caci, asa cum spune scriitoarea in nuvela De rasul lumii, ,,nimanui nu-i mai pasa de gura lumii... nimeni nu mai pune accent pe omenie, pe sentimentul de rusine, valorile morale sunt uitate..." Celelalte nuvele sunt fictiune cu radacini in lumea reala, sunt franturi de destin in care oameni obisnuiti simt spaima, durere, rusine, umilinta care invaluie fiinta, au nevoi, pierd fiinte dragi. Sunt strigate de regasire a unei lumi a sufletului, vesnica, pe care modernitatea a anihilat-o. Dar toate au trasaturi comune, aspecte care se regasesc in intreaga creatie a scriitoarei: dorinta crancena, innebunitoare de a trai, dorinta de a invinge durerea si nevoia, iubirea de viata, de valori, de adevar, dragostea de neam si mandria apartenentei la acesta, credinta nestramutata in binele ce vine cu ziua de maine, credinta si dragostea in si pentru Dumnezeu.
intalnim in acest volum o multitudine de caractere, cu un registru larg de incadrare, cele mai multe supuse unor incercari ale vietii unde suferinta caleste spirite si formeaza caractere, ajuta fiinta sa-si gaseasca la final calea si sa iasa biruitoare. Regasim si aici laitmotivul discutiei cu ingerul pazitor, marca tuturor operelor care creeaza continuitatea si specificitatea organizarii discursului. Si, ca incununare a tehnicii de constructie, toate secventele de viata ard sub rugaciunea sufletului pe care personajele si scriitoarea o inchina cu decenta prin puterea gandului, cu onoare si un desavarsit simt al masurii si al smereniei catre Dumnezeu cel atotputernic.
Volumul este o portita lasata de scriitoare catre minunatu-i suflet creator care, refuzand calea alaturi de copilul cu globul de aur, a ales sa ramana printre noi pentru a ne imbogati spiritul cu povestea unor oameni care prin suferinta inving, iar principialitatea, dragostea de viata, de familie si de Dumnezeu le e destin.