Un om venerabil, cu viata sfanta, un batran de saptezeci si noua de ani, nu da tihna nici macar in somn mai-marilor acestei lumi. Monahul Theodot, ajuns episcop al Bisericii Romane din Paris, este, intr-adevar, sufletul exilatilor, suportul lor moral, un exemplu viu de traire a credintei. Arzand pentru Hristos, el le insufla acestora taria de a nu ceda un mic teritoriu, de doar cateva sute de metri patrati, din inima Parisului - simbol al rezistentei anticomuniste. Dumnezeu vorbeste prin gura sa.