Codul divin al vietii

Timp de multi ani, caracteristicile genetice care se transmit de la o generatie la alta au fost considerate imutabile:
,,Nu poti face nimic in directia asta, este ereditar", era fraza repetata la fel de des ca o mantra. Dar studii recente arata ca mediul inconjurator si alti factori externi influenteaza modul in care genele functioneaza.

Totodata, factorii mentali si emotionali - negativi, de exemplu stresul, si pozitivi, cum ar fi bucuria, recunostinta si spiritualitatea - au o mare influenta in activarea sau dezactivarea genelor. Genele dezactivate au potentialul de ,,a se trezi" si de a transforma astfel personalitatea si infatisarea umana.

In baza noilor descoperiri stiintifice si a propriilor observatii, autorul cartii Codul divin al vietii ne invata cum sa ne trezim aptitudinile latente la orice varsta. Cum? Dr. Murakami sustine ca o atitudine pozitiva poate activa genele necesare pentru a aduce succesul si fericirea in viata noastra, in acelasi timp dezactivandu-le pe cele negative. El numeste acest proces ,,gandire genetica" - o abordare stiintifica a controlului genelor, prin cultivarea entuziasmului si a inspiratiei.

,,Societatea umana a secolului XXI se confrunta cu provocari care nu pot fi solutionate doar prin stiinta ori religie. Trebuie sa imbinam intelegerea spirituala si cunoasterea stiintifica moderna pentru a depasi suferinta cu care se confrunta omenirea. Cercetarile atat de importante realizate de Kazuo Murakami ne duc mai aproape de acest scop."
- Dalai Lama

Despre autor:
Dr. Kazuo Murakami este unul dintre geneticienii de varf din intreaga lume si profesor emerit la Universitatea Tsukuba, una dintre universitatile japoneze de elita. In 1963 si-a luat doctoratul in Chimie agricola la Facultatea de Agricultura a Universitatii Kyoto, devenind apoi cercetator la Universitatea Oregon Health & Science. In 1976, dr. Murakami si-a inceput cariera didactica la Universitatea Vanderbilt, ca profesor asistent. A fost numit apoi profesor de biochimie aplicata la Universitatea Tsukuba in 1978, unde a inceput cercetarile genetice. In 1983, a decodificat enzima renina umana cu rol important in tratarea hipertensiunii care i-a adus aprecierea internationala. In 1990 a castigat Premiul pentru Cercetare Max Planck. In 1994 a devenit director al Centrului de Cercetare Avansata Tsukuba, de la Universitatea Tsukuba. In 1996 i-a fost inmanat Premiul Academiei Japoneze, ca recunoastere a realizarilor sale profesionale.