Acatistele si Paraclisul Adormirii Maicii Domnului

Praznicul Adormirii Maicii Domnului este cea mai de seama dintre sarbatorile Preasfintei Fecioare Maria, Nascatoarea de Dumnezeu. In Sfanta Scriptura nu aflam nimic despre adormirea Maicii Domnului. In schimb, cantarile si imnele de la Vecernia si Utrenia sarbatorii ne vestesc adevarata traditie a Bisericii in aceasta privinta.

Cand a binevoit Hristos, Dumnezeul nostru, sa ia la Sine pe Maica Sa, atunci, cu trei zile mai inainte, a randuit ca ea sa cunoasca printr-un inger mutarea de pe pamant la viata cereasca. Deci, instiintandu-se Nascatoarea de Dumnezeu despre aceasta, s-a bucurat mult si s-a suit degraba in Muntele Maslinilor, ca sa se roage. S-a intors apoi acasa si a pregatit toate cele de ingropare, incredintand pe cele de aproape ale ei ca, mutandu-se la ceruri, nu numai ca nu le va uita, ci pe toata lumea o va cerceta si o va ocroti. Ea a impartit vaduvelor sarace vesmintele sale, apoi, luandu-si iertare de la toti si asezandu-se pe pat, a facut rugaciune pentru intarirea lumii si pentru vietuirea in pace. Si, binecuvantand pe toti cei de fata, si-a dat sufletul in mainile Fiului si Dumnezeului ei.

Multe vindecari s-au impartit atunci tuturor celor bolnavi, prin binecuvantarea ei. Si s-a facut atunci tunet mare si au venit de la marginile lumii, ca pe niste nori, toti Apostolii lui Hristos la casa Maicii Domnului, din Ierusalim. Si, incepand Petru cantarea cea de ingropare, Apostolii au ridicat patul si au insotit la mormant trupul cel primitor de Dumnezeu. Si, sosind in satul Ghetsimani si asezand in mormant trupul Maicii Domnului, Apostolii au zabovit acolo inca trei zile, asteptandu-l pe Sfantul Apostol Toma, care, din randuiala dumnezeiasca, lipsea.

Si, sosind, Sfantul Apostol Toma s-a intristat, fiindca nu se invrednicise a mai vedea chipul Maicii Domnului, ca si ceilalti Apostoli. Deci, cu hotarare de obste, s-a deschis mormantul pentru el. Si, daca s-a deschis, s-au minunat, ca au aflat mormantul fara sfantul ei trup, fiind numai giulgiul lasat, ca mangaiere si marturie neindoielnica a mutarii noastre Biserici, la Adormirea Nascatoarei de Dumnezeu la ceruri cu trupul.

Asadar, dupa credinta Sfintei Maicii Domnului, trupul ei n-a cunoscut stricaciunea, care vine dupa moarte, nici n-a ramas in mormant. Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu si preaslavit, a fost mutata si cu trupul la ceruri, ca o parga a intregii omeniri. Dar, spre deosebire de Mantuitorul, ea a fost dusa la ceruri de ingeri, nu prin puterea ei proprie, ci prin vointa Fiului ei, Domnul nostru Iisus Hristos. iar acolo, in ceruri, se roaga de-a pururi pentru noi. Sa avem, asadar, mare incredere in ocrotirea ei, pentru ca ea singura poate mijloci inaintea lui Dumnezeu cu indraznire de mama.