Seminte de macris,Amia Farma Line, Rumex acetosa

  Macrisul este o planta perena, erbacee, ce aparţine familiei Polygonaceae. 

In ceea ce priveste tehnologia de cultura, macrisul este o planta perena, ce se adapteaza mai multor tipuri de sol, insa prefera solurile profunde, bogate in humus, si bine structurate, ce ii asigura o buna crestere vegetativa. Nu este pretențioasa fața de irigare, insa pentru a beneficia constant de frunze proaspete suculente, este indicat sa se irige in perioadele secetoase sau imediat dupa recoltare. Cultura se poate inființa atat prin semanat direct, cu o norma de samanța de 2-3 kg/ha, sau prin producerea rasadurilor, situație in care norma de samanța necesara este de pana in 300 g. De precizat ca pentru producerea rasadurilor sunt necesare alveole sau ghivece adanci, avand in vedere ca radacina plantei este usor pivotanta. Adancimea de semanare este de 1-1.5 cm. Plantatul se realizeaza primavara devreme, incepand cu luna martie sau, pentru obținerea unei producții timpurii, toamna, in luna septembrie. inființarea culturii se poate face in randuri echidistante sau benzi insa nu mai aproape de 30 cm intre randuri si 12 cm intre plante/rand.

 Daca se doreste producția de frunze, se indeparteaza tulpina florifera pentru a spori producția de masa verde. Recoltarea are loc la aproximativ 3 luni de la inființarea culturii, esalonat, putandu-se realiza 2-3 recolte/an. Recoltarea se poate face prin cosire, obținand in primul an o recolta de 6-7 tone/ha, iar in anii urmatori 15-20 tone/ha. Este de preferat ca valorificarea macrisului sa se realizeze imediat, intrucat frunzele se depreciaza foarte usor prin deshidratare. Se pot pastra in spații cu atmosfera controlata, la o temperatura de 1-4ºC, o umiditate de aproximativ 95% si fara sursa de lumina aproximativ 4 zile. Pentru producerea de semințe, tulpinile florifere care apar in mai se pastreaza, se lasa la maturat si se recolteaza in lunile august-septembrie. Tulpinile recoltate se lasa la uscat in incaperi bine aerisite si ferite de umiditate. Dupa ce se usuca bine, samanța se recolteaza de pe tulpini, se curața de impuritați si se pastreaza in locuri ferite de umiditate in recipiente inchise etans. Producția de samanța/hectar este de 200-300 kg. Planta se poate cultiva cu succes si in sistem ecologic.

 De la aceasta planta se pot consuma toate parţile vegetative si seminţele. Florile se pot gati sau consuma ca garnitura proaspata.    Radacina se usuca, se macina si se poate adauga in diferite preparate iar seminţele se consuma crude sau uscate, putand fi macinate si amestecate cu alte fainuri, in vederea obţinerii diferitelor aluaturi. Din cauza faptului ca este extrem de perisabil, frunzele sale nu rezista pastrarii unei perioade mai mari de 2-3 zile, acesta este consumat si considerat ca facand parte din legumele-verdeturi de primavara, trufandale. 

 Frunzele de macris au gust acrisor, acid, racoritor si usor astringent in special frunzele mature, asemanator lamaii, caracteristica fiind conferita de contractaia ridicata in vitamica C. Se consuma asociat in diferite salate de primavara, adaugat in iaurturi, sub forma de piure asociat cu legume sau carne, in ciorbe, tocanuri, sosuri, alaturi de branza, oua, dressinguri si marinade. Frunzele se pot usca pentru a fi utilizate in extra-sezon.

 Din radacinile macrisului se poate obţine o vopsea de culoare verde-maronie sau cu diferite nuanţe inchise. Tulpinile si frunzele pot fi folosite pentru a obţine culoare verde-albastrui. Soluţia obţinuta din infuzarea tulpinilor se utilizeaza pentru lustruirea bambusului, a mobilei din rachita si de asemenea in lustruirea argintariei. Seva tulpinilor poate fi utilizata pentru indepartarea petelor de pe articolele realizate din in, si poate acţiona ca un inalbitor. Conţinutul de acid oxalic recomanda folosirea sa ca un insecticid natural.

 Macrisul este o sursa importanta de vitamina A, C, vitamina B6, beta-caroten, sodiu, potasiu, magneziu, mangan, calciu, fosfor, fier tiamina, riboflavina, niacina, acid folic si numerosi compusi fenolici care au efecte importante impotriva inflamarii si degradarii celulelor, interferand cu activitațile tumorilor si a receptorilor estrogeni. Principalii compusi fenolici conţinuţi de macris sunt resveratrolul, acidul vanilic, acidul sinapic si catechine.

Datorita proprietaţilor sale astringente, racoritoare, macrisul este utilizat pentru efectele sale antianemice, diuretice, laxative, in ameliorarea afecţiunilor intestinale si stomacale, in combaterea scorbutului, in prevenirea infecţiilor, dar are si acţiune topica in diverse afecţiuni dermatologice. Se regaseste ca un ingredient de baza  in remediile naturale, precum sinupretul ale carui acţiuni impotriva sinuzitei si a bronsitei sunt recunoscute. Cercetarile recente susţin activitatea sa in prevenirea cresterii si inmulţirii celulelor tumorale. Deoarece este o sursa importanta de acid oxalic, se recomanda consumul cu prudenţa de catre persoanele care prezinta afecţiuni renale. Varietatea anuala, Rumex vesicarius, are proprietaţi cardioprotectoare. Recent, cercetarile stiinţifice au evidenţiat faptul ca in compoziţia chimica a macrisului exista o substanța chimica ce poate fi izolata din planta de Rumex spp. numita emodina, un compus chimic din familia antrachinonelor ce are efect antitumoral, antiviral, antiinflamator.