Himalaya de la Ayurveda la medicina moderna

Flora spontana din Himalaya este total lipsita de factorii poluanti din sol, din apa, din aer, fiind izolata de industriile poluante, inexistente aici, sau de traficul soselelor sau autostrazilor cu circulatie intensa, de asemenea inexistente.
In ceea ce priveste materia prima din culturi putem s-o consideram bio, nefolosindu-se ingrasaminte chimice, ierbicide, fungicide sau alte substante de sinteza daunatoare. ( din prefata cartii)

Fragment din carte:

"Sunt printre putinii romani care au cunoscut si cercetat la fata locului flora din India de nord si din tarile Subhimalayene — Nepal, Buthan si Sikim.
Ma refer la cele patru expeditii stiintifice ca expert si consilier al Natiunilor Unite pentru dezvoltare (ONUDI) din anii 1978 — 1985.
Tot in acest interval de timp am implementat Metodologia cartarii si cartografierii florei medicinale spontane tinand seama de ocrotirea naturii si resurselor naturale. Aceasta metodologie elaborata in Romania de mine si colaboratorii mei a fost adoptata de ONU ca metoda oficiala pentru tarile in curs de dezvoltare. A fost publicata in volumul „The Medicinal Plant Industry" in CRC — Press — Boston si Londra (1991).
Tot in aceasta zona din Himalaya am elaborat prima harta privind raspandirea plantelor medicinale.
In ultimii doi ani (1984 - 1985) sediul meu temporar a fost la Kathmandu, unde am definitivat proiectul meu de infiintare a primei unitati de productie, prin prelucrarea plantelor medicinale si aromatice sub forma finita. Am predat partenerilor mei nepalezi 50 formule de produse naturale, tincturi, comprimate, capsule si preparat de uz extern. Toate aceste produse fitofarmaceutice au la baza conceptiile traditionale ale medicinii tibetane si ayurvedice. Noutatea a constat in forma de prezentare standardizata moderna si controlul exigent al materiilor prime si al produselor finite.
Tot in acesti doi ani, incepand din 1984, am organizat, condus si finantat aproape in intregime prima expeditie alpina romano-nepaleza in Himalaya inalta, cucerind varful Gurja-Himal, de 7193 m (1985). Am evocat acest episod pentru a aduce multumiri botanistilor si biologilor nepalezi care au contribuit la reusita acestei expeditii: Bachtari, Nima, Pradan, Joshi etc. "